Printre gardurile vii perene se numără şi Chamaecyparis, care se distinge prin creştere rapidă şi frunzele sale de culoare albăstrui metalic. Cel mai bine este să îl plantaţi în spaţii însorite. Thuya preferă aceeaşi expunere la soare, este robustă şi poate fi modelată cu uşurinţă prin tăiere. Ambele specii oferă o bună protecţie contra vizibilităţii si a vântului.

Chamaecyparis - înălţime de creştere: 2-2,5 m plante per metru: 4

Thuya - înălţime de creştere: 2-5 m plante per metru: 3

Dacă vă aflaţi în căutarea unui gard viu de înălţime redusă, potentilla fruticosa este alegerea cea mai potrivită. Datorită înălţimii de creştere reduse, această plantă cu o inflorescenţă galbenă poate fi tăiată şi sub formă de gard viu cu înălţime redusă. Planta se dezvoltă cel mai bine în în semi-umbră.

Potentilla fruticosa - înălţime de creştere: 60-150 m plante per metru: 3-5

Carpenul şi fagul roşu, jugastrul şi păducelul fac parte din categoria gardurilor vii sezoniere. În primii ani de dezvoltare a gardurilor vii sezoniere acordaţi o atenţie deosebită udării corespunzătoare.

Carpenul şi fagul roşu - înălţime de creştere: 1,5-3 m plante per metru: 3

Jugastrul - înălţime de creştere: 1,5-4 m plante per metru: 3

Păducelul - înălţime de creştere: 1,5-3 m plante per metru: 3-4

Gardurile vii înflorite reprezintă un adevărat paradis al păsărilor şi au nevoie de mai mult spaţiu dar de mai puţină îngrijire decât un gard viu modelat. Fie că este vorba despre sursa de hrană, loc de cuibărit sau ascunzătoare – acestea sunt un habitat pentru păsări sau arici.

Plante potrivite - mur, carpen, alun, coacăz, ligustrum, fag roşu, soc, cătină, porumbă, ienupăr, păducel, parthenocissus.

Vegetaţia lemnoasă de o anumită formă, cum ar fi arbuştii, îşi atinge potenţialul abia în urma unei ajustări prin tăiere. Prin ajustarea formei nu se obţine doar un aspect plăcut, ci se asigură şi densitatea. Cea mai bună perioadă pentru tăiere este înainte de 21 iunie. În acel moment arbustul şi-a încheiat faza de creştere iar soarele nu este încă atât de puternic încât să ardă vârfurile. Arbuştii se modelează cel mai bine cu foarfece de grădină iar vegetaţia mai groasă cu foarfece de tuns.

Dacă sferele sau conurile se pot modela destul de uşor dintr-un arbust „neprelucrat” prin simpla apreciere din ochi şi cu puţină răbdare, figurile sunt o adevărată provocare. Încercaţi cu un mic truc: La OBI există forme gata modelate din sârmă. Vârfurile care ies din împletitura de sârmă se taie pur şi simplu până când forma este umplută. Dacă forma dorită nu este disponibilă, puteţi creea chiar dumneavoastră o formă din împletitură de sârmă – astfel daţi frâu liber fanteziei.

Tufele cu frunze se tund de regulă de două ori pe an: În iunie şi august / septembrie. Arbuştii cu ace se tund de regulă doar o singură dată pe an, (în mai, cu puţin timp înainte de îmbobocire). În principiu se tund numai lăstarii anuali. Pentru o creştere uniformă şi densă, pereţi gardurilor vii se vor tăia întotdeauna în formă trapezoidală. Regulă: sus mai îngust. Lăţimea din partea de sus va fi mai redusă cu 1/10 din înălţime.

În verile aride gardul viu trebuie neapărat udat abundent. Între martie şi august la gardurile vii se poate utiliza un îngrăşământ organic complet. În plus, arbuştii cu ace pot fi protejaţi împotriva apariţiei unei deficienţe a substanţelor nutritive cu ajutorul îngrăşămintelor speciale pentru răşinoase. Resturile de mici dimensiuni, rezultate din tunderea gardului viu pot servi ca strat de acoperire a solului.